Randy Pausch

Randolph Frederick Pausch a fost un profesor american de informatică la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh, Pennsylvania, devenit faimos prin expunerea ţinută pe 18 septembrie 2007 la Universitatea Carnegie Mellon, cunoscută sub numele de „The Last Lecture. Really Achieving Your Childhood Dreams”, care a murit de cancer pancreatic.

Şi-a alcătuit prelegerea ştiind că boala de care suferea era în stagiu terminal, iar doctorii îi mai dădeau cel mult 6 luni de viaţă într-o formă fizică bună. Expunerea sa face parte dintr-o serie de prelegeri în care intelectuali de vârf din domeniul academic încearcă să răspundă la întrebarea : “Ce învăţături ai dori să împărtăşeşti lumii dacă ai şti că aceasta e ultima ta şansă de a o face?” Pausch şi-a ţinut prelegerea în faţa unei asistenţe de 400 de colegi şi studenţi. Expunerea sa a fost pasionantă, fiind punctată de numeroase anecdote şi glume.

Asta a fost o scurtă prezentare a sa, dar eu cred că o să îl cunoaşteţi mult mai bine după ce îi urmăriţi ultimul curs:

Alteţele Regale, Principesa Margareta a României şi Regina Ana

Interviu exclusiv cu Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei realizat de istoricul Diana Mandache

Interviu exclusiv cu Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei realizat de istoricul Diana Mandache

View more documents from dianamandache.

Regina Ana a României la emisiunea Profesionistii:

Dan Puric

             

             Sunt sigură că toţi aţi auzit măcar o dată de piesele lui Dan Puric şi de acest actor în sine. Ei bine, el este personajul care în spectacolele sale (Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote) a încântat publicul.

             S-a născut la 12 februarie 1959 iar în 1978 a absolvit Liceul de arte Nicolae Tonitza din Bucureşti. Este absolvent al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică şi a activat la Teatrul din Botoşani (1983-1988), urmând să fie angajat al Teatrului Naţional din capitală.

 Dan Puric este un adevărat tezaur al românilor, ce va încânta permanent vizualul şi auditivul prin talentul excepţional sau dăruirea evidentă. S-a impus în faţă noastră drept un nume cu rezonanţă printre marii actori, întrucât este un artist complet, care abordează întreaga paletă a spectacolului de teatru: este actor, regizor, dansator, coregraf şi mim. Nu am putea descrie o asemenea prezenţă decât printr-o varietate de procedee artistice, prin laude şi urări, dar, probabil cuvintele sunt de prisos în faţa celui ce va rămâne o legendă.

 Un lucru este, însă, cert: valoarea sa de personalitate culturală îl plasează în postura de reper spiritual al românilor, în primul rând, dar şi al altor popoare, deoarece aparţine patrimoniului întregii umanităţi.

 Ultimele zile din ediţia a V-a a Festivalului în care albaiulienii au putut lua contact cu lumea teatrului au adus şi piesa "Visul"( aceasta fiind premiată cu Premiul special al Festivalului de Pantomimă de la St. Croix – Elveţia în 1992 şi Premiul special al Programului Chicago Artist International în 1996), în sală aflându-se o mare parte din liceeni ai HCC-ului. Aceştia au avut ocazia să vada o prestaţie de milioane, meritându-şi titlul de 'cea mai aşteptată reprezentatie'.

                                                                                                    Articol scris de Ionela Popa

Luceafărul poeziei româneşti

M-am tot gândit cum aş putea să scriu o postare care să nu vă plictisească, la împlinirea a 161 de ani de la naşterea poetului naţional, Mihai Eminescu...

"Şi dacă norii deşi se duc

De iese-n luciu luna,

E ca aminte să-mi aduc

De tine-ntotdeauna." Şi dacă...

În primul rând cred că ar fi mai mult decât bine primit să public şi aici postarea de pe blogul consiliului, cu privire la manifestarea organizată vineri, 14 ianuarie în liceul nostru. O puteţi vizualiza aici.

"Luceferi, ce răsar

Din umbră de cetini,

Fiindu-mi prieteni,

O să-mi zîmbeacă iar.

Va geme de patemi

Al mării aspru cînt...

Ci eu voi fi pămînt

În singurătate-mi." Mai am un singur dor

În al doilea rând, aş vrea ca fiecare dintre voi să stiţi câte ceva despre Mihai Eminescu, iar cele mai multe lucruri le puteţi citi pe site-ul acestuia.

Iar acum, aş vrea să comemorez "luceafărul poeziei româneşti", prin singurul lucru care, cred eu, că vă va stârni interesul, şi anume opera sa...

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tînără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!" Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

"Şi te-ai dus, dulce minune,

Ş-a murit iubirea noastră -

Floare-albastră! floare-albastră!...

Totuşi este trist în lume!" Floare albastră

"Astăzi chiar de m-aş întoarce

A-nţelege n-o mai pot...

Unde eşti, copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?" O, rămîi

"- De un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti

Nu e om de rînd, el este domnul Ţării Româneşti.

Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti, [...]

N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid

Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!" Scrisoarea a III-a

"Trăind în cercul vostru strîmt

Norocul vă petrece,

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor şi rece." Luceafărul

"Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndamnă, de te cheamă,

Tu rămîi la toate rece." Glossă

"Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie;

Era pe cînd nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor

Pieri în noapte-adîncă,

Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă." La steaua

Articol scris de Mălina Stanciu

Vladimir Volegov

Pictori... Cu toţii ne amintim de Picasso, Monet, Grigorescu sau Van Gogh. Pictori celebri, dar şi decedaţi... Desigur, operele lor sunt de o valoare inestimabilă şi merită cunoscute şi respectate. Dar cum rămâne cu artiştii contemporani? Pictori talentaţi, dar care nu sunt încă faimoşi pentru lucrările lor. Nu pretind să fiu un critic de artă, respectiv nu ştiu dacă un pictor sau altul crează opere la fel de valoroase ca şi talentele celebre. Cu toate acestea, însă, cred cu tărie în promovarea noilor talente şi cred că următorul pictor merită să fie cunoscut cel puţin printre cititorii acestui blog.

Poate că voi aţi mai auzit de pictorul rus, Vladimir Volegov. Eu însă l-am descoperit din greşeală... Născut în Khabarovsk, Rusia, şi-a început cariera la vârsta de 3 ani, talentul său fiind observat în mod repetat şi pe parcursul adolescenţei lui. După ce a urmat cursurile şcolii de artă "Krivoj Rog" şi după întoarcerea sa din armată, Vladimir a fost admis la Institutul Poligrafic din Lvov, în fosta Uniune Sovietică. Începând cu anul 1984, Vladimir a câştigat numeroase competiţii internaţionale de "poster art".

În ultimii 14 ani, arta sa s-a transformat în cutremurătoarea operă figurativă pe care o crează astăzi. Modul în care pictează figuri umane, mai ales feminine, este incredibil de delicat şi sublim. Creaţiile sale, scot în evidenţă o idee uitată de feminitate, puritate şi gingăşie. Totodată, culorile folosite fac parte dintr-o paletă variată, care îmbinată armonios, transmite o stare de pace, linişte şi împăcare sufletească, care te face să meditezi asupra lucrurilor cu adevărat importante din viaţă...

Am să postez doar câteva dintre lucrările sale, dar vă aştept să vă exprimaţi părerea cu privire la lucrările sale, postând comentarii!

Articol scris de Mălina Stanciu

Petre Ţuţea

Dacă în postarea anterioară am vorbit într-o oarecare măsură despre patriotism, acum aş vrea să prezint, pe scurt, un mare român: Petre Ţuţea.

Unii dintre voi poate aţi mai auzit de el, alţii poate chiar aţi citit cartea lui Gabriel Liiceanu, "322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea". Pentru cei care nu i-au auzit numele până acum, Petre Ţuţea se autodefineşte: "Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămîne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu."

Doctor în economie politică şi drept şi discipol al lui Nae Ionescu, Petre Ţuţea a colaborat la diverse publicaţii naţionaliste, în special la ziarul "Cuvântul" condus de Nae Ionescu, ziar de înaltă factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu şi alţi exponenţi străluciţi ai elitei intelectuale legionare, unde scrie numeroase articole de substanţă, studii de economie şi politică.

În cadrul Guvernului Naţional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei Naţionale. După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor îndurate. Continuu sub observaţia agenţilor securităţii comuniste după eliberarea sa din închisoare, Petre Ţuţea a suferit enorm, dar cu stoicism, şicanele repetate ale acestora.

Îmi pare rău că nu am talentul necesar de a-l portretiza la adevărata s-a valoare, dar vă las pe voi să îl cunoaşteţi prin vorbele sale:

Dacă v-am stârnit măcar un pic interesul asupra acestui mare om, mai multe detalii despre el le puteţi găsi la adresa: http://www.tutea.ro/

Articol scris de Mălina Stanciu

A world without Romania

15 ianuarie... termenul limită pentru aplicaţiile către universităţile din Marea Britanie...

Din nefericire, pe lângă multitudinea de români care îşi părăsesc ţara în căutarea unui trai mai bun, tot mai mulţi elevi de liceu optează pentru universităţi din alte ţări. Motivele le cunoaştem cu toţii... Unii îi îndreptăţesc, alţii îi consideră laşi. Nu asta e important. Ceea ce este surprinzător e atitudinea lor faţă de România, odată ce hotărăsc să plece. De la critică, până la injurii auzim tot felul de afirmaţii nu tocmai plăcute la adresa acestei ţări, care să nu uităm că nu are nicio vină pentru modul în care e condusă...

Pe lângă motivele personale pe care oricine le are, cum ar fi copilăria sa în această ţară, oraşul natal, ideea de "acasă" sau toate amintirile, toţi cei care uită că sunt români, odată ce pleacă peste hotare, trebuie să ştie anumite lucruri importante despre locul în care s-au născut. România este una din puţinele ţări care întruneşte armonios toate cele trei forme majore de relief. Solurile sale sunt printre cele mai fertile, iar ţăranul român în special, a avut întotdeauna un caracter modelat după principii şi norme de morală de neclintit.

Acestea sunt doar câteva lucruri de care mi-am adus aminte acum, dar să urmărim un filmuleţ care întruneşte mult mai multe motive pentru care România, ca şi ţară, nu privită dintr-un punct de vedere politic, merită respectată.

Articol scris de Mălina Stanciu

Back

La mulţi ani!

În primul rând, Departamentul de cultură al CE H.C.C vă urează un An Nou plin de bucurii şi împliniri pe toate planurile şi să sperăm că anul acesta interesul pentru cultură va creşte în România şi vom putea să ne mândrim cu şi mai mulţi oameni de valoare.

În al doilea rând, ne cerem scuze pentru lipsa de postări din vacanţă, dar promitem să revenim în forţă şi sperăm ca anul acesta să avem şi mai mulţi cititori.

Cum şcoala a început, şi urmează o perioadă destul de grea, vă urăm succes şi nu uitaţi:

"Don't let your schooling get in the way of your education." - Mark Twain