După cum a fost să fie

              Stăteam plină de nelinişte sprijinită de pereţii tavernei din port. Îl aşteptam pe Alexander neştiind dacă îmi sunt întemeiate speranţele că va reuşi să fugă şi că vom pleca împreună spre ţările din Nord. Îmi va fi dor de ţara mea. În suflet voi rămâne mereu o celtă. Nu ştiam în ce direcţie nesperată se va îndrepta viaţa mea acum două săptămâni când Alexander intră pe jumătate mort în casa mea şi nici după ce i-am aflat incredibil de fascinanta poveste.

             Soarele era de mult apus şi din ceaunul de pe foc ieşeau aburi de mâncare cu un miros ademenitor. În afară de Laar, motanul familiei, nu mai era nimeni cu mine în casa mică de lemn. De la moartea părinţilor mei mi-am purtat singură de grijă şi îmi duceam zilele având meseria de cusătoreasă în satul din care făceam parte. Îm timp ce mai mestecam o dată în tocana firbinte, aud bătăi violente în uşa masivă de lemn. Chiar dacă nu eram sigură că fac cel mai potrivit lucru, am tras zăvorul şi abia am avut timp să mă feresc, înainte ca un bărbat într-o robă albă zdrenţuită şi murdară de propriul sânge să năvălească în casă. Se năpusti asupra unuia dintre scaune şi pentru un moment am crezut că acolo se va prăbuşi. Cât timp îşi trăgea sufletul, am avut ocazia să îl observ cu mai mare atenţie. Părul şaten avea reflexe roşiatice în lumina focului, iar mîinile îi erau puternice şi cu vene proeminente. Apropiindu-mă de el am văzut pe obrazul drept o cicatrice dreaptă ce se întindea spre ureche şi atunci l-am recunoscut.

- Alexander, tu eşti?

De parcă abia realizase unde se afla, îşi întoarse brusc chipul spre mine şi cu ochii săi verzi, în care puteam citi durerea, mă privi cu blândeşe.

- Antha, nu îmi vine să cred că te revăd! Îmi pare nespus de rău că am venit aşa. Probabil că te-am speriat cumplit. Dar, crede-mă, chiar nu aveam unde să merg. Am trecut prin atâtea, dar dacă vrei să plec trebuie numai să zici şi…

- Opreşte-te! Gata, linişteşte-te! În primul rând, da, un pic m-a tulburat venirea ta, dar acum sunt bine. În al doilea rând vreau să ştiu ce ţi s-a întâmplat de ai ajuns în halul acesta. Acestea fiind spuse o să pun nişte apă la încălzit ca să te speli şi să mă laşi să-ţi îngrijesc rănile.

- O, Antha! De ai şti doar în ce necazuri te-am băgat şi numai pentru că am venit aici. Dr eram disperat, de-a dreptul disperat…

Privindu-l căt era de neliniştit mi-am închipuit că trebuie să i se fi întâmplat lucruri groaznice. Ultima oară când l-am văzut, adică acum aproape 20 de ani, a fost când, cu lacrimi în ochi, l-am sărutat de despărţire. Pleca să-şi înceapă pregătirea ca druid. Ţinea la mine dar dragostea pentru ştiinţe şi magie a fost mereu mai importantă pentru el. Î nţelegeam că trebuia să-l las să plece. Ştiam că se va descurca de minune şi că într-o zi va deveni unul dintre cei mai puternici şi pricepuţi druizi.

            Ignorându-i cuvintele, am început să pregătesc apa şi să caut ierburi şi bandaje. Eram o bună tămăduitoare, moştenind o mulţime de cunoştinţe despre plante de la mama mea.

Îmi era teamă că va pleca datorită celor spuse mai devreme dar nu o făcu. Doream cu ardoare să-i ştiu în întregime povestea. Cât timp i-am îngrijit rănile şi l-am spălat nici unul dintre noi nu a scos vre-un cuvânt. Când am terminat m-am aşezat în faţa lui şi privindu-l stăruitor i-am zis:

            - Bun, acum cred că îmi datorezi o explicaţie.

            Pentru o vreme doar continuă să mă privească şi am început să cred că nu îmi va spune nimic.

            - Trebuie să fug, rosti deodată şi îşi mută privirea în altă parte; am greşi enorm în faţa a lor mei şi sunt urmărit de alţii şi mai răi. Dacă nu plec de aici, cât de curând îmi voi afla sfârşitul.

            - Ce-ar fi să o iei cu începutul, ce zici? Să îmi spui, pe scurt, ce s-a petrecut în viaţa ta de când ne-am despărţit. Poate ţi-aş putea da un sfat folositor… şti doar că am o intuiţie grozavă.

            Nu-i puteam vedea chipul şi nu ştiam ce gândeşte. După un moment în care, cel mai probabil, analiză cele auzite, se întoarse spre mine şi zise:

            - Bine, atunci. Voi începe cu începutul şi îţi voi povesti cum stau lucrurile. Nu ştiu dacă e bine, dar pe moment ,cred că nici nu mai are asta vreo importanţă.

            În primii ani ai pregătirii ca druid am urmat şcolile acestora unde am dobândit vaste cunoştinţe de istorie, astronomie, filozofie, medicină şi multe altele. Totul ne era predat oral, druizii neavând nimic scris pentru a evita ca informaţiile să ajungă la cine nu trebuie şi deoarece, din parte druizilor, este de aşteptat să îşi îmbogăţească mereu cunoştinţele. Examenele erau de o dificultate sporită. Eu am fost printre puţinii care au reuşit să le treacă şi să-şi continue pregătirea. Dacă ai şti câte lucruri mi-au fost destăinuite… Mistere ale lumii şi adevăruri numai de noi ştiute. Trăiam într-o armonie deplină, dominată de spiritualitate şi promovând non-violenţa.

            Pe măsură ce perioada de pregătire se apropia de final, am fost iniţiat în tainele magiei şi a le plantelor tămăduitoare, necesare în ritualuri alături de alte elemente. Am început practicele energetice care ajutau la atingerea unei stări de sănătate spirituală, psihică şi fizică excelentă. Am aflat că urma să fac parte dintre druizii propriu-zişi, care dintre toate clasele – completate de barzi, iniţiaţi ai artelor şi ovaţi, iniţiaţi ai ştiinţelor – erau cei mai importanţi. Momentul iniţierii supreme se apropia şi eram nespus de încântat că voi deveni un druid autentic.

            Cu două nopţi înaintea lunii pline, adică momentul când trebuia să aibă loc iniţierea, în timp ce dormeam în baraca mea, am fost atacat de nişte oameni cu măşti de forma unor capete de animale. Măştile au fost ultimul lucru pe care l-am văzut, fiind adormit cu nişte sedative puternice.

            Făcu o pauză şi pentru o clipă i-am văzut faţa schimonosindu-i-se de parcă era bântuit de demoni nevăzuţi. Mi-am dat seama că urma partea cea mai neplăcută a poveştii. Oftă prelung şi continuă.

            - M-am trezit încătuşat de mâini, de picioare şi de brâu. Roba se murdărise deja de la rugina legăturilor. Uitându-mă în jur, am observat că mă aflam într-o încăpere circulară de piatră, cu pereţi umezi, cel mai probabil un subsol. În parte de sus era o deschizătură prin care pătrundea lumina. Nu ştiu cât timp a durat până când răpitorii au intrat în încăpere. Purtau aceleaşi măşti hidoase şi am putut vedea că, de fapt, erau capete adevărate de animale moarte.

             Perioada trăită în acea temniţă este ca acoperită de oi negură în mintea mea. Doreau să afle informaţii şi detalii complete referitoare la ritualuri şi la sursa puterii druizilor. Voiau să le spun descântecele magice şi modalitatea prin care druizii prevăd anumite evenimente viitoare. Deoarece nu le ziceam nimic mi-au aplicat nişte bătăi crunte şi au început să folosească diferite modalităţi de tortură. O parte dintre informaţiile care mi le cereau chiar nu le cunoşteam, iar o parte ar fi însemnat un act de trădare să le dezvălui.

            Ochii i s-au umplut de lacrimi şi am putut citi regretul din ei. Pe loc mi s-a făcut milă şi mi se părea nedrept ca unui om precum Alexander să i se întâmple o asemenea catastrofă.

-Am cedat, Antha! izbucni deodată. Pur şi simplu am cedat! Nu am avut suficientă tărie, am început să delirez, să înnebunesc şi am spus tot ce ştiam în speranţa că mă vor lăsa să plec. Nu am menţionat, dar din câte mi-am dat seama, cred că erau ceva gen de sectă, un grup ce se ocupa de practicarea magiei negre şi a adorării Diavolului. Erau inamici ai druizilor şi îi invidiau pe aceştia pentru cunoştinţe, putere şi respectul de care se bucurau în rândul celţilor. Ei nu ştiau că toate această putere vine din armonia care domină spiritul fiecărui druid. Nu aveau cum să înţeleagă.

Bineînţeles că nu m-au eliberat. În schimb m-au lăsat întins pe masa de tortură, sîngerînd, crezând că aveam să mor cât de curând. Dar am avut un dram de forţă şi concentare să îmi adun puterile şi să îmi vindec o parte din răni cât să mă pun pe picioare. Am fugit o zi întreagă, nebun de frică şi remuşcare până când, într-un final m-ai primit în casă. De aici cunoşti povestea.

            Am căzut pe gânduri în urmacelor auzite. După un timp, ajungând la o concluzie i-am zis:

- Trebuie să le spui druizilor toate acestea. Mă privi nesigur. Ascultă-mă! Ai mai multe motive pentru care să o faci. Trebuie să fie conştienţi de pericolul care îi pândeşte şi… gândeşte-te că te vei simţi mult mai împăcat. Îmi dau seama cât de mult regreţi. Apoi vei hotărî dacă este necesar să pleci.

            Se uită atent la mine şi îmi studie expresia. Era diferit de tânărul Alexander pe care îl ştiam. Era mult mai înţelept şi în ochi i se putea citi experienţa vastă şi maturitatea.

            - Ai dreptate! Le datorez măcar atât! Ei vor decide ce pedeapsă merit şi o voi accepta împăcat. Dacă se vor mulţumi doar cu exilul meu le voi fi din nou recunoscător. Mereu am să le mulţumesc pentru şansa acordată şi pentru cunoştinţe. În acest caz cu siguranţă voi pleca. Nu mai este locul meu aici.

            - Crezi că poţi pur şi simplu pleca de unul singur? Nu te voi mai lăsa de data aceasta. Voi veni cu tine dacă mă primeşti. Într-un fel ştiu că nici pe mine nu mă mai reţine nimic aici , iar o parte din sufletul meu a fost mereu alături de tine.

            - Nici nu şti cât îţi sunt de recunoscător! Mereu ai fost lângă mine, chiar şi când nu meritam. O, Antha, acum nu mai suntem copii şi îţi văd hotărârea. Ştiu că nu te pot opri chiar de-ţi zic ce pericole există deoarece eşti conştientă de asta. Îmi zâmbi şi coborî privirea. Pot doar să-ţi mulţumesc.

            Ne-am îmbrăţişat şi restul serii l-am petrecut făcând planuri. Urma să plecăm cu o corabie spre Nord. Eu aveam să fac toate pregătirile pentru sfârşitul celei de-a doua săptămâni. Între timp el se va înfăţişa druizilor. Dacă totul mergea bine aveam să ne întâlnim în port. După plecarea lui am rămas în suflet doar cu speranţa şi o listă strictă de sarcini.

             Curentul din larg îmi vântura părul şi mă făcu să tremur. Gândul îmi zbură la motanul Laar şi la noi lui stăpâni. Ştiam că îl vor îngriji cum trebuie. Revenind la grijile mere am zărit la distanţă un bărbat îmbrăcat în haine închise şi cu o pelerină neagră. Părul şaten îi flutura şi purta o desagă pentru călătorii.

             Am zâmbit, părăsită de orice temeri. Intuiţia îmi zicea că totul avea să fie bine.

                                                                       Realizata de Daniela Dragan

Damanhur - o incredibila utopie subpamanteana

Am citit recent ceva foarte interesant, si datorita ideilor pe care le promoveaza, am decis sa postez si aici. Nu cunosc sursa, si nici calitatea informatiilor, dar mi s-a parut ceva ce merita citit.

Existenta uriasului templu subteran Damanhur, supranumit Orasul Luminilor, a constituit multa vreme un secret pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui intrus nu i-a fost permis accesul aici.

La 30 de kilometri de orasul italian Torino se afla orasul subteran Damanhur, "sediul" comunitatii damanhuriene. Locuitorii sai sustin ca puternica lor baza sociala, spirituala si economica reprezinta un exemplu demn de urmat de catre intreaga omenire. Ei au propria constitutie, propria moneda (credito) si propria limba, folosita in ritualuri. Idealul declarat al damanhurienilor il constituie promovarea libertatii de exprimare si circulatie a ideilor, incurajarea creativitatii si "imbunatatirea sinelui", vazute ca pasi pe calea evolutiei superioare a speciei umane.

Istoria Damanhurului mentioneaza: "Primul tarnacop a lovit stanca intr-o noapte calda de august. Era anul 1978: o stea stralucitoare a strabatut, incet, cerul, lasand in urma ei un praf auriu, care s-a asternut pe pamant. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a incepe sapaturile in munte, catre inima Pamantului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia sa fie facut cu mainile si vointa oamenilor, si nimeni nu trebuia sa stie de asta." Existenta templului subteran a fost facuta publica abia in urma cu cativa ani, de catre un fost membru al comunitatii. De atunci, Damanhur si-a deschis portile si pentru vizitatori. Se poate patrunde in Damanhur printr-o intrare secreta, in spatele careia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sala imensa, decorata cu simboluri oculte. Deasupra se afla cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri si avand forma unei uriase roti de foc.

Pretutindeni, simbolurile evoca dualitatea existentei - barbat-femeie, bine-rau, Soare-Luna -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar peretii cu figuri in marime naturala, reprezentate dansand si luptandu-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mana, asa cum au cerut intemeietorii. Fiecare incapere simbolizeaza un aspect al existentei: sala metalelor, unde viciul si virtutea duc o lupta fara sfarsit, sala pamantului, cu usile sale solara si selenara, sala oglinzilor si sala apei, unde peretii sunt decorati cu texte initiatice, scrise in limba secreta a comunitatii. Serpii aurii care traverseaza peretii simbolizeaza "liniile" ce strabat Pamantul ca un urias sistem nervos - idee preluata din teoria meridianelor corpului uman, folosita in acupunctura.

"Aceasta comunitate crede in frumusetea interactionarii creative - ne ocrotim si ne modelam reciproc, asemenea pietrelor dintr-un rau" - spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin arta cantareste la fel de mult ca si credinta insasi. Aici, femeile si barbatii sunt parteneri egali si isi unesc fortele completandu-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific in care "se lupta cu fortele malefice": calatoriile astrale. Nu numai ca exista cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar exista si o incapere speciala rezervata calatoriilor in timp si spatiu.

"Am fost in Egiptul antic si am vorbit cu faraonul - i-am spus sa construiasca o piramida la Dendera. Asa ca, atunci cand vei citi ca a fost descoperita o piramida, vei sti cum a ajuns acolo", povesteste cu nonsalanta o femeie. Persoana care detine cele mai multe dintre secretele comunitatii daman-hu-riene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care calatoriile astrale au devenit deja rutina.

"Raul este in noi si el trebuie indepartat; din fericire, sta in puterea noastra s-o facem. Daca ne vom folosi in mod rational libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual si, o data cu noi, o data cu fiecare individ in parte, si umanitatea va evolua spiritual" - spune el. Cum simtul responsabilitatii priveste si mediul inconjurator, la Damanhur se construieste o biosfera imensa, un ecosistem cu propriul microclimat, care sa protejeze copacii - "antenele templului subteran".

Damanhurienii lucreaza manual matasuri si tesaturi cautate de marii creatori de moda si picteaza tablouri care se bucura de o foarte buna cota pe piata de specialitate. Exista, de asemenea, o puternica linie de export pentru mancarurile si bauturile lor traditionale. Povestile oamenilor care au renuntat la stilul propriu de viata si au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenta spirituala, in comuniune cu natura si cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vandut tot si au venit la Damanhur de departe, in speranta unui nou inceput.

Unii au ramas, altii s-au intors dupa o vreme la viata "normala" - cu totii, insa, au avut parte de o aventura unica, au avut ceva de invatat din incercarea de a construi o lume in care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natura, creativitatea si spiritualitatea. 

Articol de Malina Stanciu

Shanghai

       Shanghai este cel mai mare oraş din China şi un centru important comercial în Asia. Oraşul are o populaţie de 13,5 milioane de locuiroti (2.133 loc/km²). Alaturi de Shenyhen şi Guangzhou, este motorul economic al Chinei, "poarta către lume".

        Shanghai nu s-a numit întotdeauna astfel. Până la dianstia Sui, era numit satul Huating. Sub dinastia Tang, a devenit prefectură Huating, înainte de a i se da numele actual sub dianstia Song.

        Dată fiind locaţia sa strategică la vărsarea fluviului Yangzi Jiang, în centrul Chinei, şi vecinătatea cu oraşe cu o bogată tradiţie meşteşugărească (Suzhou, Hangzhou), Shanghai a devenit rapid un important oraş comercial.

        Shanghai este cel mai mare şantier urban de construcţii din lume. O machetă gigant a oraşului este vizibilă într-o clădire specială din Piaţa Poporului. La ora actuală. oraşul se mândreşte deja cu peste 640 zgârie-nori, în timp ce alţi 300 sunt în construcţie, majoritatea în noul cartier Pudong. Din 2007, Shanghai are al doilea zgârie-nori ca înălţime din lume, dupa Taipei 101, şi anume Shanghai World Financial Center cu 492 m.

        Cartierul ultramodern Pudong găzduieşte industrii de vârf (microelectronică şi biotehnologie) alături de numeroase instituţii financiare (de unde şi sumedenia de zgârie-nori). Aici, arhitectura modernă are un stil unic, mai ales la etajele superioare, unde există mai multe restaurante asemănătoare cu nişte farfurii zburătoare.

        Totuşi, trebuie precizat că rata de ocupare a birourilor din oraş este destul de scăzută. Shanghaiul este centrul financiar şi economic al Chinei, deşi a început reforme economice abia în 1992, aproximativ 10 ani după alte oraşe sau provincii chinezeşti.

        Aşadar, Shanghai este un oraş admirabil, cunoscut pentru numeroasele atracţii existenţiale.

                                                                       Articol scris de Ionela Popa

Lacul Lebedelor din nou la Alba Iulia

         Joi, 27 octombrie 2011, ora 19:00, Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia va găzdui spectacolul de balet "Lacul lebedelor", de P.I. Ceaikovski. Este vorba de un spectacol în 4 acte al Teatrului Rus de Operă şi Balet din Odesa (Ucraina).

Îşi dau concursul:
Vladimir Troshchenko
Coregrafia - M. Petipa

Distribuţie:
Odette / Odilla - Olena Dobrzanskaya
Prinţul Siegfried - Artem Dotcishin
Rotbart - Eugene Parashenko
Pas de trois - Alexandra Vorobiova, Olga Vorobiova, Dimitrii Kolokotev
Lebedele mici - Natalia Miroshnik, Alexandra Sidorina, Anna Tiutiunek, Inna Ciornaia
Regina - Viktoria Kostiucenko
Bufonul - Vladimir Borisov

         Biletele se găsesc la Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia. Preţul unui bilet este 60 lei !!

                                                                 Articol scris de Alexandra Stanciu

"Bună dimineaţa!"

          Ce facem totuşi? Vreţi să ne trezim odată? Sau mai bine stăm să treacă timpul pe lângă noi, făcându-ne cu mâna şi strigând "Adio!". Credeţi-mă pe cuvânt - Nu se mai întoarce!!!

         

          Probabil aţi mai citit această "Scrisoare către liceeni", http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html, a lui Tudor Chirilă. Citiţi-o încă odata şi daţi-le şi prietenilor voştrii să o citească! Ar trebui să ieşim un pic din ceaţa asta, să ne dăm odata seama ce se întâmplă în jurul nostru şi că de noi şi numai de noi depinde modul în care ne petrecem viaţa. Şi da, într-adevăr, trecutul poate nu a fost vina noastră, dar viitorul cu siguranţă va fi!

        

          Haideţi să citim, să vrem să ştim, să căutăm să cunoaştem fapte şi idei care chiar au ordonat lumea şi i-au dat un rost. Haideţi să învăţăm unde au greşit ceilalţi ca să nu greşim şi noi, la rândul nostru.

         

         Cum altfel decât prin cultură?

        

         Uitaţi-vă în jur!

        

         Bună dimineaţa!

Sursa: http://tudorchirila.blogspot.com

                                                                           Articol scris de Janna Cioancă

Festivalul Internaţional de Teatru "Poveşti" - Ediţia a VI-a

        În perioada 5 - 9 octombrie 2011, cu locaţii la Casa de Cultură a Sindicatelor, Teatrul "Prichindel", Casa de Cultură a Studenţilor şi Alba Mall, la Alba Iulia se desfăşoară un eveniment aşteptat de pasionaţii spectacolelor de teatru. A VI-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru "Poveşti" cuprinde mai multe reprezentaţii pentru copii şi adulţi, prezentate de teatre din Bucureşti, Cluj, Tg. Mureş, Sibiu, Galaţi, dar şi de peste hotare, presărate cu animaţii, expoziţii de caricatură şi păpuşi, ateliere de creaţie teatrală, lansări de carte şi concerte.

        Vă prezint programul evenimentelor:

Deschiderea FESTIVALULUI PENTRU TINERI ȘI ADULȚI, Miercuri, 5 octombrie 2011

Ora 18:00 - Expoziție de caricatură - caricaturist Costel Pătrișcan, Casa de Cultură a Sindicatelor

Ora 18:00 - ”Vacanță în Guadalupe”, regia Diana Lupescu - Teatrul NOTTARA din București / Casa de Cultură a Sindicatelor - spectacol pentru tineri și adulți (120 min)

Ora 21:00 - ”Respirații”, regia Gavril Cadariu - Teatrul ”Ariel” Tg. Mureș / Sala Teatrului de Păpuși ”Prichindel” - Spectacol non-verbal pentru tineri și adulți (55 min)

Ora 21:30 - Cafe concert - Pavilion - Concert de muzică pentru tineri și adulți / intrare liberă (60 min)

Joi, 6 octombrie 2011

Ora 10:00 - ”Robinson” - regia Alexander Stoiliv, Aneta Taneva - Cie Une Poignee d'images Franța / Sala Teatrului de Păpuși, „Prichindel” - Spectacol pentru copii (45 min)

Ora 11:00 - „Guliver în Țara piticilor”, regia Cristian Pepino - Teatrul de animație ȚĂNDĂRICĂ București / Casa de Cultura a Sindicatelor - Spectacol pentru copii (60 min)

Ora 11:00 - Cafeaua cu tâlc - conferință de presă - lansare de carte „Damnații, Cioran - Tragedii prevăzute” - autor Cornel Teulea - Editura „Eikon” - Valentin Ajder - Club Festival

Ora 12:00 - „Robinson”, regia Alexander Stoiliv, Aneta Taneva - Cie Une Poignee d'images Franța / Sala Teatrului de Păpuși „Prichindel” - Spectacol pentru copii (45 min)

Ora 17:00 - Vernisaj expoziție păpuși - Asociația GAG Craiova / Casa de Cultură a Studenților

Ora 18:00 - „Artisto! par Elastic”, regia Louis Spagna - Compania, „Rirolarmes” Belgia / Sala Teatrului de Păpuși „Prichindel” - Spectacol non-verbal pentru copii, tineri și adulți (80 min)

Ora 19:30 - „Artă”, regia Cristi Juncu - Teatrul BULANDRA București / Casa de Cultură a Studenților - Spectacol pentru tineri și adulți (120 min)

Ora 21:30 - „Absquatulate” - music show by 7th Flower - Sala Teatrului de Păpuși „Prichindel” - Spectacol pentru tineri și adulți (60 min)

Vineri, 7 octombrie 2011

Ora 10:45 - Cufărul magic - Soso & Nuți - Platou Casa de Cultură a Studenților (aer liber)

Ora 11:00 - „Cafeaua cu tâlc” - conferință de presă - lansare de carte - „Structuri și formule de compoziție ale textului dramatic” - autor Alina Nelega - Editura „Eikon” - Valentin Ajder - Club Festival

Ora 18:00 - „XXL (Fat Pig)”, regia Cristi Juncu - Teatrul ACT București / Sala Teatrului de Păpuși „Prichindel” - Spectacol pentru tineri și adulți (120 min)

Ora 19:30 - „Scattered”, regia Kevin Finnan - Compania MOTIONHOUSE Marea Britanie / Casa de Cultura a Sindicatelor - Spectacol pentru tineri și adulți (65 min)

Ora 20:30 - „EEU și EEA” - Soso & Nuți Arad / Teatrul de Păpuși ”Prichindel” (aer liber) - Spectacol cu marionete pentru toate vârstele (20 min)

Ora 21:00 - „Absolut!”, regia Alexandru Dabija - Teatrul ACT București / Sala Teatrului de Pîpuși ”Prichindel” - Spectacol pentru tineri și adulți (90 min)

Ora 21:30 - Stand up comedy - Dragoș Pop - Pavilion - Spectacol pentru tineri și adulți (60 min)

Sâmbătă, 8 octombrie 2011

Ora 11:00 - „Cine va păzi clopoțeii?”, regia Teodora Popa - Sala Teatrului de Păpuși „Prichindel” - Spectacol pentru copii (45 min)

Ora 11:00 - Cafeaua cu tâlc - Conferință de presă / Club Festival

Ora 11:30 - Culoare și muzică - Expoziție de pictură / Recital chitară flamenco - Andraș Varga (Budapesta) - Club Festival (60 min)

Ora 17:00 - Cufărul magic - Soso și Nuți - Alba Mall

Ora 17:00 - Conferință - „Rolul teatrului în educația copiilor” - Moderator: teatrolog Adriana Teodorescu / Club Festival

Ora 18:00 - „The H(eden) Garden”, regia Medeea Iancu - Compania C'Arte Cluj Napoca / Sala Teatrului de Păpuși „Prichindel” - Spectacol pentru tineri și adulți (45 min)

Ora 19:00 - „Aniversarea”, regia Vlad Massaci - Teatrul Național Tg. Mureș / Casa de Cultură a Studenților - Spectacol pentru tineri și adulți (50 min)

Ora 20:30 - „Medeea”, regia Diana Dobreva - Compania „Balkanstage & Arkadia”, coproducție Franța-Bulgaria / Casa de Cultură a Sindicatelor, Spectacol pentru tineri și adulți (70 min)

Ora 21:30 - „Tu ești vocea!!!” - Karaoke / Pavilion

Duminică, 9 octombrie 2011

Ora 11:00 - „Fabuloasa călătorie a domnului Nostoc”, regia Radu Dinulescu - Teatrul de Marionete Arad / Sala Teatrului de Păpuși „Prichindel” - Spectacol pentru copii (50 min)

Ora 11:00 - Cafeaua cu tâlc - conferință de presă - prezentare atelier scenografie - Club Festival

Ora 12:00 - „Vrăjitorul din Oz”, regia Dan Mirea - Teatrul de Stat Oradea / Casa de Cultură a Studenților - Spectacol pentru copii (60 min)

Ora 13:00 - prezentare atelier sculptură - Aleea

Ora 16:00 - prezentare ateliere scriere dramatică, regie, actorie - Casa de Cultură a Studenților - Sala Oglinzilor

Ora 17:30 - „Tangou final”, regia Moshe Yassur - Teatrul Evreiesc de Stat București / Teatrul de Păpuși „Prichindel” - Spectacol pentru tineri și adulți (120 min)

Ora 20:00 - ”Natură moartă cu nepot obez”, regia Eugen Făt - Teatrul ODEON București / Casa de Cultură a Sindicatelor - Spectacol pentru tineri și adulți (80 min)

Ora 21:30 - „Vama” - Concert pentru tineri și adulți (60 min) / Pavilion

Sursa: http://alba24.ro/festivalul-international-de-teatru-povesti-la-alba-iulia-cinci-zile-de-reprezentatii-de-exceptie-expozitii-si-lansari-de-carte-40371.html

                                                        Articol scris de Alexandra Stanciu

Gwangju - 518

        Pancarte, mulţimi de oameni şi slogane. Ar suna a campanie electorală dacă nu am preciza criteriul fundamental de diferenţiere: idealul. Omenirea a cunoscut şi alte forme de manifestări publice, acelea care au avut ca punct de plecare un ideal, o viziune: revoluţiile, revoltele, protestele.

        Unele revoluţii mai cunoscute, cacele din 1848 sau 1989, sunt, alături de alte mişcări mai puţin mediatizate, exemple clare ale voinţei oamenilor. În rândul acestora din urmă se înscriu şi protestele ce au avut loc în anul 1980 într-un oraş din Coreea de Sud, Gwangju.

        Eclipsat de moartea lui John Lennon, Jocurile Olimpice de Vară din acel an sau de primul festival oficial de muzică rock din Uniunea Sovietică, acest val de proteste nu este bine împărţit în memoria societăţilor vestice însă merită amintit şi abordat ca un subiect de cultură "nu chiar atât de generală".

        Protestele din Gwangju, cunoscute şi ca "518", după data când au început, au durat 9 zile şi au pornit ca o revoltă faţă de dictatura militară a preşedintelui Chun Du Hwan. La acel moment au fost caracterizate de către oficialităţi ca fiind instigate de spioni străini şi comunişti, situaţie asemănătoare cu cea a "teroriştilor" noştri din '89. Presa locală a avut partea sa de vină deoarece a controbuit la izolarea protestelor, de existenţa cărora nu se ştia în restul ţării, prezentând informaţii eronate, menţionându-le doar ca incidente provocate de studenţi. Deşi au fost înfrânte, acestea au reprezentat un pas important al sud-coreenilor spre democraţie.

        Nu există o statistică universal acceptată cu privire la numărul victimelor dar există diferenţe mari între rapoartele presei străine, unde s-a susţinut că numărul victimelor se situează între 1000 şi 2000, şi raportul oficial, în care se vorbeşte de 144 de civili decedaţi.

        De asemenea, reevaluarea oficială a evenimentelor a început abia cu reintroducerea alegerilor directe pentru funcţia de preşedinte în 1987. În 1988, masacrul de la Gwangju a fost numit Mişcarea de Democratizare din Gwangju, iar în 1995, din cauza presiunii publice, s-a emis o lege prin care se permitea judecarea celor responsabili pentru moartea sutelor, sau miilor de persoane.

        Revoltele din Gwangju reprezintă un subiect destul de interesant pentru coreeni, stând la baza multor filme sau seriale (May 18, Peppermint Candy) în care s-au evocat tragic, eroic, emoţionant, în stilul caracteristic producţiilor cu tentă istorică, protestele şi poveştile oamenilor care au participat.

        Cineva mi-a spus că societatea nu mai creează eroi. Eu cred că nu am avut niciodată eroi. Nici cei care au protestat pentru democraţie în Coreea de Sud nu erau eroi, nici alţi revoluţionari nu au fost eroi. Toţi aceştia au fost doar oameni. Cei ce au luptat pentru libertate şi drepturi au fost oameni în adevăratul sens al cuvântului. Au luptat pentru idealurile lor, au fost reali şi nu personaje de benzi desenate. Nu au căutat faimă ci au vrut să schimbe mentalităţi. Unii au schimbat chiar şi istoria.

                                                            Articol scris de Daniela Toma

1-2 Octombrie 2011: Noaptea Bibliotecilor

        Noapte Bibliotecilor, un proiect realizat cu scopul de a atrage oamenii spre lectură, se va ţine din fericire şi în Alba Iulia. Biblioteca Lucian Blaga va fi deschisă în noaptea de 1 spre 2 octombrie şi ne va prezenta un program variat, cu lansări de carte, muzică, film, lectură şi multe altele. În plus, vor fi prezenţi şi cei de la Lecturi Urbane (Alba Iulia citeşte!), pe care probabil i-aţi întalnit în vara asta prin parc.

        Eu zic că ar trebui să mergem pentru că nu se întamplă toată ziua aşa ceva în oraşul nostru. Chiar cred că multora nu le place lectura doar  pentru că nu au descoperit încă ce anume ar trebui să citească, ce li se potriveşte, ce ar putea să îi schimbe cât de cât în gândire, să îi impresioneze. Până la urma, nu o sa putem sa trăim la nesfârşit devorând ziarele şi răsfoind “paginile” de net.  Nu putem ştii niciodată totul, dar cu siguranţă putem ştii mai mult decât ştim!

        Aveti mai jos programul exact al activităţilor Bibliotecii Lucian Blaga din noaptea de 1-2 octombrie 2011.

        Ne vedem acolo!

http://www.noapteabibliotecilor.ro/noaptea-bibliotecilor-tara/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-din-alba-iulia/

                Sursa: http://www.noapteabibliotecilor.ro

                                                            Articol scris de Janna Cioanca