Cărțile care ne-au facut oameni...

„Criticul Dan C. Mihăilescu a coordonat un volum în care 19 personalităţi, printre care Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu, povestesc despre cărţile lor ziditoare. Lucian Boia spune, în volumul editat de Humanitas, cum a ajuns de la muschetari  la Maiorescu şi Hasdeu, iar Horia-Roman Patapievici îşi reaminteşte de maeştrii vârstelor.

De când s-a identificat cu „Omul care aduce cartea",  Dan C. Mihăilescu a fost întrebat, în repetate rân­duri şi în cele mai variate contexte, „care sunt cărţile de căpătâi ale unui om adevărat", ba chiar somat să dea titluri de lecturi formatoare pentru tinerii adolescenţi. Nevoia acestei cărţi a venit imperios din partea celor îngrijoraţi „de calofobia, misofilia şi calibanismul jemanfişist ce caracterizează mare parte din publicul teenager de azi".

„Ce-ar fi, mi-am zis, să adunăm zece, douăzeci de per­sonalităţi culturale din România de azi - fiecare fiind, în domeniul său, o energie benefic-iradiantă, de mult recunoscută public - care să-şi mărturisească  revelaţiile citirii ferme­cător-terapeutice?", şi-a propus criticul, în această toamnă, într-o discuţie cu Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.

Într-un timp record,  nu mai puţin de 19 personalităţi (printre care Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Andrei Pleşu, Victor Rebengiuc, Alex. Ştefănescu sau Ion Vianu), „fiecare repre­zentând o cate­gorie, un tip, un eşantion de seg­ment profesional şi impact public", au răspuns invitaţiei criticului şi a Editurii Humanitas şi astfel s-a copt volumul „Cărţile care ne-au făcut oameni".

De la citit la lectură

Pe lângă poeziile lui Eminescu, Blaga, Emily Dickinson, poemele lui Rilke şi  dramaturgia lui Camil Petrescu, printre titlurile recomandate de poeta Ana Blandiana se numără „Dialogurile" lui Platon, „Epistolele" de Sfântul Pavel, „Idiotul" de Dostoievski sau  „Povestirile crepusculare" de Michel de Ghelderode. Alex.

Ştefănescu este recunoscător că a avut de mic o bibliotecă în casă, istoricul Lucian Boia povesteşte cum a ajuns de la muschetari la Maiorescu şi la Hasdeu, iar Mircea Cărtărescu vorbeşte despre un edificiu al lecturii, care se construieşte „depăşind cititul către lectură" - pasul de la zidar la arhitect. Pictorul Ştefan Câlţia vede scrisul ca pe o cale, Mihai Măniuţiu spune că Shakespeare l-a salvat deseori de la disperare, iar Victor Rebengiuc îi pune pe Ţuguilă şi Dox în faţă cu Gogol şi Vargas Llosa.

„Cum învaţă puii de oameni să vâneze"

Filosoful Gabriel Liiceanu, în textul „Cum învaţă puii de oameni să vâneze", reia lista autorilor şi titlurilor dată de Constantin Noica, care nu pretindea discipolilor săi decât să citească în patru luni toată istoria filosofiei de la Augustin la Kant. Gabriel Liiceanu mai face o listă cu recomandări de lectură pentru studenţii la filosofie şi o alta a „cărţilor care, necitite, te-ar putea face să ratezi ceva esenţial din viaţa pe care ai trăit-o", în care include  „Infernul" lui Dante şi „Despre eroi şi morminte" de Sábato.

În vreme ce H.-R. Patapievici scrie despre „maeştrii vârstelor" (Pavese l-a ghidat la 15-16 ani, Malraux între 16 şi 19 ani,  iar Nietzsche între 18 şi 30 de ani), Andrei Pleşu susţine că poţi avea revelaţii decisive toată viaţă în ceea ce priveşte cărţile. „Eram un om matur când am citit Chesterton şi C.S. Lewis şi mă simt profund îndatorat modului lor de a vorbi despre creştinism. Nu trebuie să-ţi fie ruşine că n-ai citit la timp cărţi esenţiale, că nu ai citit «tot» ce trebuie citit. Biografia fiecărui cititor are un grafic unic, irepetabil, cosanguin cu evoluţia sa interioară, cu nevoile şi întrebările proprii, cu ritmuri, limite, întârzieri şi devansări specifice", subliniază Andrei Pleşu.

Recomandările lui Dan C. Mihăilescu

- Biblia şi Shakespeare. Aici e TOTUL!

- Eminescu - poezia, proza, publicistica, omul - şi teatrul lui Caragiale, care compun rotundul Ideei româneşti.

- Romanele lui Dostoievski - „Demonii", „Fraţii Karamazov", „Crimă şi pedeapsă", „Idiotul" - m-au lovit năprasnic şi irevocabil la 17 ani.

- „Cugetările" lui Pascal, împletite cu presocraticii traduşi de Simina Noica. Sufismul, „Patericul", „Vieţile..." lui Diogene Laertios, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab".

- Poezia lui Ioan Alexandru, de la „Cum să vă spun" şi „Viaţa deocamdată", la „Imnele bucuriei" şi „Imnele Transilvaniei".

- Cărţile lui Gaston Bachelard despre „imaginaţia materiei" - „Psihanaliza focului", „Aerul şi visele", „Reveriile pământului", „Poetica spaţiului" şi suita compusă din „Sufletul romantic şi visul", de Albert Béguin, „Structurile antropologice ale imaginarului", de Gilbert Durand, „Pietrele preţioase", de Roger Caillois, „Rabelais"-ul lui Mihail Bahtin, „Barocul (Cyrce şi Păunul") lui Jean Rousset, „Literatură şi senzaţie", de Jean-Pierre Richard, „Metamorfozele cercului", de Georges Poulet.

- Marguerite Yourcenar, „Memoriile lui Hadrian", şi Ernst Jünger, „Falezele de marmură", care-mi compun romanul ideal

- „Craii de Curtea-Veche", în literatura română, plus „Ion" şi „Moromeţii".

- Hölderlin, Rilke, Beaudelaire, Rimbaud, Lautréamont, Claudel, Verlaine.

- Cioran. De-a lungul şi de-a latul, de sus până jos. Opera lui este epilogul a toate.”

(Simona Chițan, Ziarul Adevărul)

O discuție mai detaliată despre această carte, poate fi urmărită pe

TVR Cultural, 23 aprilie 2011, ora 12.30.  

De ce citim?

„Cărțile sunt felul oamenilor de a avea aripi.” Andrei Pleșu

Găsesc minunat aceast citat de Andrei Pleșu, cu care se încheie emisiunea „50 de minute” din data de 3 Aprilie... Tema emisiunii a fost lectura în general, dar mai ales de ce citim?

Sunt punctate mai multe idei cu privire la această temă, dar cea mai importantă cred eu că e cea a cititului cu rol educativ, a citiului care marchează cititorul și îl îndeamă să urmeze învățăturile preluate din lectura unei cărți. În continuare, se punctează idea cititului orientat în funcție de propriile întrebări ale vieții și cea a cititului care îi formează cititorului un cadru în care să situeze anumite întâmplări din istorie și nu numai.

Mi-au plăcut mult ideile dezbătute în această ediție a emisiunii și vă invit să o urmăriți și voi, iar în același timp mi-ar plăcea să aflu:

 Voi ce părere aveți? Voi de ce citiți?

      



Articol de Mălina Stanciu

Familia Liiceanu

As vrea sa incep acest articol prin a-l prezenta pe Gabriel Liiceanu, filozof si scriitor roman.

Este absolvent al Facultății de Filozofie (1965) și al Facultății de Limbi Clasice (1973) din București. În 1976 obține doctoratul în filozofie cu teza Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii. Tânăr cercetător la Institutul de filozofie în anii '70, începe să frecventeze alături de Andrei Pleșu "Școala de la Păltiniș" (stațiune de munte în care filozoful Constantin Noica își desfășura prin seminarii private, împreună cu câțiva discipoli, proiectul cultural de recluziune formativă voluntară în fața realității regimului comunist), ca elev preferat al lui Noica. Volumele Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar, mărturii ale acestui parcurs formativ, au în epocă un ecou important în rândul publicului cultivat. În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și conduce editura Humanitas, proiect cultural formulat în anii Școlii de la Păltiniș. Printre scrierile lui cele mai cunoscute se numara Apel către lichele, București, Ed. Humanitas, 1992 si Scrisori către fiul meu, Ed. Humanitas, 2008.

Pentru a afla mai multe despre ideile dezbatute de acesta, va invit sa urmariti emisiunea "Cincizeci de minute", in fiecare duminica de la ora 18:00 pe TVR 1. In continuare, voi posta emisiunea de duminica trecuta, care are ca si tema Iubirea :

Sotia sa, Aurora Liiceanu, este si ea o figura importanta a culturii romanesti contemporane. O mare doamna si o scriitoare desavarsita, a scris carti precum: La taifas, Rendez-vous cu lumea s.a. abordand in majoritatea dintre ele problema femeii in societatea actuala si nu numai. Recomand urmatorul interviu pentru a o cunoaste mai bine pe Aurora Liiceanu : 

 

Fiul lor, Stefan Liiceanu, nu este o persoana publica in Romania, acesta fiind stabilit in Japonia, unde lucreaza in sectorul bancar. Un fiu demn de parintii sai, educat, serios si ambitios, am fost placut impresionata de acesta dupa ce l-am urmarit in emisiunea "Profesionistii":

"Orice coborâre în infern poate fi suportată, dacă paradisul culturii e cu putinţă." Gabriel Liiceanu

Articol scris de Malina Stanciu

Ca la carte

Emisiunea lui Cristian Tabără, "Ca la carte" i-a fost dedicată săptămâna trecută Principelui Radu al României, soţul Principesei Margareta, fiica regelui Mihai I al României.


Alteţa Sa Regală, Principele Radu este colonel în Armata României şi doctor în ştiinţe militare, reprezentant Special al Guvernului României 2002-2008 şi consilier al Majestăţii Sale Regele Mihai I.

Din 1974 până în 1999, Principele Radu a susţinut o bogată carieră artistică în teatru, film şi televiziune în ţară şi în Franţa, Belgia, Elveţia, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia şi Camerun. El a realizat în 1993 primul proiect de terapie prin artă "Artecole", pentru orfanii din România. Principele a jucat un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui Mihai I din 1997 şi 2002, pentru integrarea României în NATO şi UE.

De la revenirea în România, la Palatul Elisabeta, în anul 2001, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu reprezintă Familia Regală în ocazii publice în Bucureşti, în ţară şi în străinătate. Pentru mai multe detalii cu privire la activitatea Principelui, puteţi accesa site-ul sau blogul său.

Invitat în emisiunea "Ca la carte", Alteţa Sa Regală vorbeşte despre cea mai nouă carte a sa, apărută la editura Polirom, "Provizoratul istoric", precum şi de situaţia actuală a României. Este o emisiune ce merită văzută, şi poate fi urmărită online aici.

Articol scris de Mălina Stanciu