O scurtă introducere ar fi că subcultura hippie a luat naştere în SUA la începutul aniilor 1960. Mişcarea hippie a fost atât o mişcare politică cât şi culturală, mai bine zis o mişcare de protest a tinerilor împotriva societăţii materialiste occidentale. Aceşti tineri moşteniseră atitudinea nonconformistă a generaţiei "beat", construind cu timpul comunităţi proprii, ascultau rock psihadelic şi erau adepţi ai revoluţiei sexuale, folosind de asemenea si droguri precum haşiş si LSD.
Însă, dacă vrem să vorbim cu adevărat despre o generaţie hippie trebuie să ne întoarcem in anii 40, unde găsim o lume ce a văzut două războaie în 30 de ani şi o stare de depresie ce a dominat întreg mapamondul. În acel moment a început o revoltă împotriva valorilor sociale.
La baza acestei mişcări a stat poetul american Allen Ginsberg, folosind cuvântul drept armă pentru a exprima frustrarea, protestele sale condamnau întreaga societate. Ulterior poezia s-a transformat în muzică de aici venind şi definiţia "The Beats", o referire la "The Beat Generation".
În anii 50, mişcarea a crescut simţitor începând să se deschidă cafenele unde oamenii puteau să se întâlnească pentru a-şi exprima părerile. Chiar şi azi există locuri special amenajate pentru astfel de adunări, acestea refuzând normalitatea definită de societate.
Ulterior, această mişcare s-a transformat în ce cunoaştem azi drept mişcarea hippie. Ei au dus acest fenomen în afara cafenelelor şi direct în campusurile universitare. Oameni ce luptau împotriva rasismului, sărăciei şi lipsa drepturilor femeilor. Mulţi au fost arestaţi la acea vreme însă mişcarea a capătat teren în fiecare stat american. Doi factori au dus însă la o adevărată explozie socială: muzica şi războiul din Vietnam. Din ce în ce mai mulţi tineri erau trimişi în Vietnam. Studenţi au murit în timpul unei confruntări cu Garda Naţională în statul Kent şi Jackson. Era un război considerat drept nefondat.
Pacea a devenit un ţel comun, iar muzica folk a aniilor 60 a devenit arma războiului. Cuvintele generaţiei beat au fost duse la un alt nivel, multe zone interzicând astfel de festivaluri tocmai din pricina urmărilor.
Muzica a prins rădăcini din folk, iar muzicienii ieşeau uşor din depresie, nume precum Peter Seeger sau Woody Guthrie şi solişti precum Bob Dylan, Arlo Guthrie sau Joan Baez. Festivaluri precum Newport Folk Festival atrăgeau din ce în ce mai mulţi oameni şi gânditori pentru a împărtăşi un ţel comun. Publicul era catalogat drept o adunătură de hipioţi drogaţi şi jegoşi. E adevărat că dintr-un motiv anume drogurile făceau parte din muzica unei întregi generaţii (chiar şi dacă ne întoarcem la anii 20-30 la artiştii de blues-jazz). Drogurile erau parte din protest, unii întrând în această mişcare doar pentru droguri.
Protestele au generat şi mai multe evenimente iar punctul culminant a fost cel mai probabil festivalul Woodstock unde 500.000 de hipioţi s-au adunat pentru a scrie istorie, iar timp de trei zile aceşti oameni au trăit în pace şi armonie.
Nu se ştie exact ce a dus la finele acestei mişcări. Poate a fost sfârşitul războiului din Vietnam, poate a fost lupta pentru drepturile civile, se ştie însă că în timpul guvernului Regan au fost pierdute multe din aceste drepturi individuale.
Consider că mişcarea hippie a schimbat întradevar lumea, schimbările fiind vizibile chiar şi astăzi: libertatea sexuală, protejarea mediului, cauze umanitare procum şi toleranţa pentru diversitatea culturală sau religioasă.
Articol scris de Alexandra Stanciu
